ATOMA pornește de la experiența proprie trecând printr-o perioadă de conștientizare a propriilor trăiri, iar acest proces își găsește expresie în lucrările de pe simeză. ATOMA explorează în stilul său recognoscibil singurătatea și izolarea și modul în care ne raportăm la ele astăzi. Ea ajunge la idea că ne aflăm în această situație pentru că rețelele de socializare ne oferă lucruri care, aparent, ni se potrivesc și, în același timp, ne oferă o doză de dopamină, care la început ne stimulează, iar apoi ne devine necesară. Algoritmii rețelelor sociale creează o bulă care ne ține în sistem și ne radicalizează. „Rolul dezinformării nu este de a ne face să credem în ceva, ci de a ajunge să nu mai credem în nimic, să considerăm că nimic nu mai are rost”, spune artista. Interesul ei pentru co-dependența de tehnologie este fățiș, atât la nivel intelectual, cât și în ceea ce privește propria expresie artistică. Ea adaugă: „Atenția reprezintă cea mai importantă resursă a lumii capitaliste moderne. Este o resursă finită, iar corporațiile se luptă pentru a ne atrage atenția. Atenția este ca un drog pentru individ, prima doză este puternică, dar după dezvoltăm o toleranță la un anumit nivel și vrem tot mai mult. În cazul în care nivelul atenției scade, intrăm în sevraj.”

Artista apelează la pastile ca obiecte fizice pe care le integrează în lucrări pentru a crea texturi, ca simbol evident al dependenței. O altă marcă fățișă în lucrările din această serie sunt ochelarii VR, a căror reprezentare, uneori schematică, alteori figurativă, este un element care simbolizează simultan tehnologia și dependența noastră de ea; și devin ei centrul de interes a lucrării. Este o contradicție menită să sublinieze situația de facto: ochelarii de realitate virtuală ne fac să evadăm dintr-o lume reală și să ne transpunem într-una virtuală în care găsim sentimentul de împlinire, de victorie, de rezolvare a problemelor. Ei sunt un simbol al tehnologiei și al lumii virtuale, ne îndepărtează de realitate, de sine, de lucrurile autentice, cu bune și cu rele, oferind în schimb doar gratificare instantanee și iluzie. Privitorul are avantajul de a observa detalii importante la care subiectul lucrărilor nu are acces; în acest sens, artista face trimitere în fiecare portret la universuri interioare – categorii care devin esența umanității și transcend vârsta, genul și originea.